Termenul “eclipsa” provine din limba greaca veche (ekleipsis = disparitie, abandon) si este folosit pentru a defini un eveniment astronomic in cadrul caruia un anumit corp ceresc trece prin umbra altuia. Acest termen isi gaseste insa cea mai frecventa utilizare in a denumi fie o eclipsa de Soare, atunci cand umbra Lunii este proiectata pe suprafata Pamantului, fie o eclipsa de Luna, iar in acest caz Luna este cea care intra in conul de umbra al Pamantului.
Din cauza distantei la care Pamantul se afla atat fata de Soare cat si fata de Luna, in timpul unei eclipse de soare diametrele celor doi astri par sa fie aproximativ egale, Luna parand ca acopera Soarele aproape perfect.
Eclipsele de soare sunt de mai multe feluri: eclipsa totala (atunci cand Soarele pare sa fie complet acoperit de Luna – coroana stralucitoare a Soarelui ramane insa vizibila), eclipsa inelara (atunci cand Pamantul este aliniat la perfectie cu Luna si Soarele, iar diametrul Lunii pare mai mic decat cel al Soarelui, din acesta ramanand vizibila doar marginea de forma unui inel), eclipsa hibrid (intermediara intre eclipsa de Soare totala si cea inelara – tip mai rar intalnit) si eclipsa partiala (atunci cand, din cauza alinierii imperfecte, Luna se interpune doar partial intre Pamant si Soare).
Observarea unei Eclipse de Soare cu ochiul liber necesita un filtru solar special, altfel exista riscul unor afectiuni grave ale ochiului, inclusiv orbirea. Cel mai accesibil filtru este cel de sudura mai dens, iar filtrul ideal este cel numit Mylar, a carui pelicula aluminizata opreste radiatiile periculoase.
