O poveste adevarata si terifianta am ascultat de curând din gura unei batrâne când am mers ca sa mai rezolv ceva treburi prin satul meu situat undeva lânga Costestii Argesului.
Era prin anul 2008, era o vara placuta si aveam câteva zile de concediu, de aceea, mi-am zis sa nu mai am’n nici macar cu o zi treburile si asa destul de întârziate. Baba Leana lu’ Ion Surdu’ m-a poftit pe prispa casei ei batrânesti si, vorbind de una, de alta, seara s-a lasat si tanti Leana m-a rugat sa-i fiu musafir pâna dimineata.
– Las’ ca te-oi duce dumneata si pe la rubedeniile de aici din sat .Ramâi la mine ca sunt tare singura de multa vreme.
-Si am ramas. Dar n-am vrut cu niciun chip sa intru-n casa, am ramas acolo pe prispa, iar, baba Leana mi-a povestit printre altele si o intâmplare tare ciudata.
Iat-o:
“ Era cam prin anul 1930. Eram copila de vreo 11-12 ani si am auzit si eu întâmplarea pe care ti-o spun acum de la bunica mea. În satul meu din Arges traia lânga padure, într-o casuta mica si aranjata, o baba care nu se stie când se asezase acolo. Avusese si ea copii care-si luasera zborul rând pe rând iar acum veneau în vacantele de vara sa-i aduca nepoteii ( un baietel si o fetita de 8 si 9 ani ) pe care baba Ilinca ( asa o chema ) îi iubea ca pe ochii din cap.
Nu stiu de unde mostenise baba Ilinca darul ghicitului si al farmecelor caci, era tare priceputa. I se dusese vestea peste sapte sate, veneau oamenii la ea din departari chiar, dar, toti oamenii care au apelat la ea plecau foarte multumiti. Se vorbea prin sat ca era mâna-n mâna cu Satana pentru ca el o ajuta mereu si îi cerea în schimb câte un suflet sau, sa se „dragaleasca” cu el.
Vezi și: Despre siguranța în aeroport
În spatele casei ei era un iaz mare si întunecat care, desi avea si peste, era ocolit mereu de sateni caci, deseori, în multe nopti cu luna plina o vazusera pe baba Ilinca goala, facând vraji si cu parul despletit. Uneori, le facea în curtea casei sub un nuc. Acolo, se dezbraca, îsi punea în jurul mijlocului o blana de capra si îl invoca pe Satan.
Nepoteii ei auzisera si ei de la copiii vecinilor cu care se jucau lucrurile astea ,de aceea, s-au decis ca într-o noapte s-o pândeasca pe batrâna ca sa vada daca e adevarat sau nu. S-au facut ca dorm iar dupa 12 noaptea, când baba s-a ridicat binisor si a iesit tiptil din odaie, s-au ridicat si ei din pat si, mergând cu mare grija, s-au ascuns dupa niste saci cu grâu pe care chiar baba îi pusese acolo ca sa-i trimita a doua zi la moara.
Nu au stat mult, caci, în lumina lunii a aparut sub nuc chiar bunica lor, dezbracata si despletita, doar cu o blana de capra în jurul taliei ca sa-i acopere goliciunea. Avea un cos de nuiele din care lua din când în când diverse obiecte apoi, bolborosea cuvinte pe care copiii nu le puteau întelege. La un moment dat, lânga ea a aparut o aratare scunda, ca o capra ridicata-n doua picioare, cu coarne si coada, care, parea foarte preocupata sa o dragaleasca pe baba.
Scotea niste sunete dogite din care copiii au putut întelege ca, voia sa stie de ce l-a chemat si ce treaba are pentru el. Baba s-a rastit la el zicând:
– Stai spurcatule ca nu-mi arde de tine acum, am o treaba grea de facut. Trebuie sa-l faci pe Vasile al Floarii sa plece de acasa nebun, sa o ia pe Ioana lu’ Zbenghea din satul alaturat. – Si asta cât mai repede.
– Dar, ce-mi dai la schimb?
– Sufletul lui Ioana si al lui ma-sa ca merita sa le iei.
– As, crezi ca sunt prost Ilinco, alea deja sunt arvunite mie, vreau altceva.
– Ce sa-ti dau spurcatule, ce altceva?
– Vreau ce ai tu la capu’ salii, nimic altceva, dar repede ca mai am si alte treburi pâna la cântatul cocosilor.
Baba Ilinca statu putin si se gândi dar nu apuca sa termine gândul ca se si auzira niste pasi alergând pe sala si, când se întoarse, îsi vazu nepoteii.
– Bine spurcatule, tu vroiai sufletele curate ale nepoteilor mei?
– Ha, ha, ha, se auzi în noapte glasul sinistru al acestuia, era cât pe ce sa te pacalesc. Tare bine mi-ar fi prins sa ma infatisez cu doua suflete nevinovate în fata lu’ Sefu’. Dar, te prind eu altadata si te fac sa platesti. Acuma plec sa iau boii cei grasi ai lui Costica al Saftii.
Baba lasa totul balta si intra-n casa. Bietii copii tremurau ca varga si nu mai puteau vorbi. A doua zi se zvoni în sat cum ca bietul Costica al Saftii lu’ Codeata si- a gasit frumusete de boi morti în grajd. Spurcatul îsi luase plata. Copiii au fost luati de parintii lor si dusi pe la doctori, dar fara folos.
Baba Ilinca a plecat din lumea asta dar nu se stie cum si când. Casuta ei s-a „macinat” sub trecerea timpului, pâna când s-a facut una cu pamântul. Satenii spun ca în noptile cu luna plina se aud dinspre curtea vrajitoarei tipete, vaiete si parca, lovituri de bici. Mai spun satenii ca, daca ar afla ca o persoana din satul lor s-ar îndeletnici cu asa ceva ca baba Ilinca, ar alunga-o din sat imediat”.
